Zilele astea tot mai des am gândit/meditat asupra noțiunii de ”onoare”.
Onoarea unora sau altora.
Și nu mă refer neapărat la politică, nici pe departe.
Gândesc la onoarea acestor structuri, ființe, sisteme numite ”oameni”.
Nu am dreptul să judec, fiecare dintre noi decide cum și ce vrea să fie, decide asupra modelului de comportament - suntem până la urmă ființe libere și mă bucură acest fapt.
Este o altă latură a problemei, atunci când facem trimitere la libertatea noastră, sau cum aud des ”la democrație” uităm, sau ne facem a uita de aspectul social, de faptul că omul e și o ființă socială, care interacționează cu semenii săi.
Uite aici, lipsa acută a unor valori, a unor modele de comportament social se face simțită și pe alocuri e chiar dăunătoare celor din jur.
Modelele unui comportament vicios, amoral și pe alocuri stupid sunt cu ușurință preluate drept ”axiome a succesului” și implementate de mulți dintre noi. Am văzut deja prea multe persoane care și-au abandonat cu ușurință valorile, care în lipsa ”busolei integrității”, trec prin viață în căutarea a ”nu știu ce și nu știu unde”...
Încetul cu încetul noțiunile gen: onoare, corectitudine, demnitate, integritate morală, principialitate, verticalitate - devin istorie, devin parte unei societăți demodate, devin anacronice.
Mercantilismul, egoismul, oportunismul le-au luat locul.
Pornește, cred eu, de la problemele social-economice, dar nu e o scuză, nici pe departe nu e o scuză.
Nu vreau mult să filosofez, las la discreția fiecăruia să-și revizuie sistemul axiologic, integritatea și modelul de comportament.
Să-și măsoare onoarea...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu