în contextul meditațiilor referitor la scurgerea timpului,
de fapt ”epuizarea noastră”, timpul e nelimitat în sine...
Pe zi ce trece suntem tot mai puțin și mai puțin, accentuez, nu mai ”puțini” dar mai ”puțin”.
tot mai puțin rămâne din energia cea de altă dată, din visurile și culoarea vieții: nu e atitudine pesimistă, e doar o constatare subiectivă.
Pe zi ce trece simt o altă atitudine față de timp, față de noțiunea timp și eu, relația acestor două noțiuni pe departe cu șanse egale, de fapt noțiuni invers proporționale.
Cu cât e mai mult el, timpul - cu atât devin mai puțin eu, eu-l.
Și nu e stare de stres ce am scris mai sus, nici starea de fapt nu e una stresantă, nu putem și nici nu avem dreptul să ne stresăm din cauza proceselor care nu depind de noi, care nici pe departe nu depind de noi și nu avem cum să le schimbăm sau să le influențăm cel puțin.
Și nici nu e necesar să schimbăm, e bine cum este...
Să nu fi fost distanța atât de pronunțată între sărăcia extremă și bogăția absolută, Lenin avea să fie un un mic idealist, filosof sau poate chiar un mic terorist al Imperiului Țarist.
Să nu fi fost condiționările și presiunile exagerate asupra Germaniei interbelice, puțin probabil că Hitler avea să fie susținut de masele largi.
Cu toate că, istoria nu recunoaște metodologic întrebarea ”ce-ar fi fost de-ar fi fost?” vreau să accentuez importanța conjuncturii ca premisă pentru nașterea anumitor mișcări sociale. În sec. XXI extremismul e mai puțin valabil, mișcările în masă fie sunt anihilate de instituțiile speciale, fie sunt din start sortite eșecului în baza presiunilor informaționale. De fapt e mai bine așa, forța naște forță - e o lecție a istoriei.
Dar în schimb apar noi forme de manifestare, noi forme de protest social, protest în masă.
Sistemul politic din RM își epuizează forțele pe zi ce trece. Eu văd doar partea bună în această situație...
Soluția e simplă:
1. Fie actuala clasă politică va implementa schimbările necesare (mă refer la clasa politică indiferent de coloratură și aparatul birocratic la nivel APC/APL).
2. Fie clasa politică va fi schimbată radical, în scopul producerii schimbărilor necesare, de persoane cu adevărat motivate de ideea ”binelui comun”.
Și da, să nu uit.
Cadourile gen Porshe, gen deplasări prin Maldive sau nu mai știu eu ce, nu sunt ”la modă” într-o societate unde majoritatea populației se trezește și se culcă cu gânduri și planificări financiare cum să ajungă de la o zi la alta.
Variantele unora, ”atmazka” gen ”eu am putut, eu am reușit, poate fiecare să reușească” - nu ”kanaiește” dragii mei și voi știți mai bine de ce...
Astăzi, am fost plăcut surprins de faptul să aud interpretarea unei piese cunoscute din repertoriul Carla`s Dreams, în duet cu Inna.
A fost o mișcare gândită bine, părerea mea. În plus, Inna chiar e drăguță :) (asta pentru a nu menționa că pagina facebook are peste 8 milioane de like-uri, canalul youtube în jur de 250 mii abonați și 240 milioane vizionări de videoclipuri).
În ceea ce ține de Carla`s Dreams, cred eu, proiectul a fost gândit foarte bine din punct de vedere a promovării, limbajului, grupului țintă etc. Succesul acestora e evident și în creștere desigur.
Recunosc, în funcție de dispoziție, stare de spirit și anturaj - ascult muzică de diferite genuri.
Ascult jazz, ador jazzul, ascult rock - îmi ajută atunci când nici cafeaua nu-și are efectul, ascult pop - asta pentru a mă lăsa dus de valuri, ascult clasică - pentru trezirea unor gânduri filozofice, ascult chill-out - e perfectă pentru meditație și nu doar, ascult muzică diferită...
Ascult unele piese din repertoriul Carla`s Dreams (nu e gen separat în clasificare generală a muzicii, zic cu referire la context). Ascult pentru că-mi place, îmi place uneori și asta mi-o cere dorința mea muzicală, mi-o cere auzul.
Astăzi și nu doar, am observat un șir de reacții negative la adresa acestei trupe (pieselor).
Inițial, atenția nu era atât de mare nici asupra interpretului nici muzicii acestuia.
Dar, odată cu creșterea audienței, susținerii: s-a început, s-a început trezirea ”intelectualo-filozofico- culturalo-naționalo-lingvistică” a compatrioților noștri.
Vezi că muzica acestui individ ne pătează cultura.
Vezi că el e rușinea RM și civilizației din spațiul carpato-danubiano-pontic.
Vezi că dă exemplu urât generațiilor ce ne vor urma.
Rușinea rușinii nu alta.
Eu ce vreau să zic.
Ca la unii moldoveni. De ajuns să te ridici puțin mai sus de media generală și semenii vor avea grijă să te tragă înapoi.
De ajuns să zici unor lucruri pe nume - și vei fi dușmanul Nr.1.
De ajuns să zici uneori chiar ceea ce gândește, ce simte și cum simte majoritate, dar nu are nimeni curajul să o spună - și din nou ești cotat ca fiind ”dușmanul națiunii”.
Nici logica, nici încercările de a citi și reciti argumentele acestor critici ”muzicalo-literaro-lingvistici” nu-mi permite să-i înțeleg ce doresc ei, ce vor de la interpret și de la muzica acestuia (posibil am ascultat prea des piesele Carla`s și am degradat, am uitat limba română, de asta nici nu-i înțeleg).
Tot acești ”intelectuali” gesticulează în stânga și-n dreapta cu noțiuni gen: democrație, drepturile omului, libertăți, integrare europeană....
Anume aceste valori dragii mei, permite oricui să se manifeste, să enunțe idei diferite de a altora.
Suntem diferiți, gândim diferit, avem viziuni diferite, tocmai de asta respect părerea altora, dar impun și respectul, nu neapărat acceptarea, părerii ce-mi aparține.
Mi se creează impresia că acești critici nu au ideea unde locuiesc, nu cunosc mai mult de limita cărților citite și filmelor vizionate. Le sugerez să mai facă vizite în teritoriu, să descopere Moldova.
Creează oamenii piese, face omul cum știe el mai bine și cum consideră de cuviință, chiar ține doar de ei.
Nu limitează și nu încalcă dreptul nimănui.
Dimpotrivă, se bucură de un succes de invidiat pentru alții.
Nu vine să vă bage pe gât piesa, chiar nu pot înțelege - ce doresc acești ”intelectuali” și unde vor să ajungă.
Nu-ți place, nu asculta și caută-ți de treabă. Aceasta ar fi soluția.
Azi chiar am fost indignat de ura și nesimțirea unora de a critica de dragul criticii, de a demonstra vezi cât de corecți sunt ei și cât de rău e Carla`s Dreams și cei care-l ascultă.
Deja îmi stă în gât critica asta neconstructivă și prostească deseori, manifestări sentimentale cu singurul scop de a demonstra altcuiva că e prost și în baza acestui câștig să te simți un geniu, un inteligent, mai inteligent ca inteligența în sine.
Eu ascult piesele trupei Carla`s Dreams. Ascult când doresc și voi asculta în continuare ori de câte ori voi avea dorința. Îmi plac piesele și mi-i în cot de critica unora sau altora. Le sugerez celor care au alte preferințe muzicale, să nu asculte Carla`s și atât.
Critica și tendința de a demonstra că autorul pieselor și cei care le ascultă sunt idioți mă irită deja.
Vă doresc să vă regăsiți fiecare în genul preferat de muzică, în cărțile preferate și de fapt faceți tot ce vă place, dar nu uitați, libertatea voastră se limitează unde începe libertatea altuia.
Apropo:
Eu urăsc manelele, dar chiar nu-mi plac și nici nu vreau să le aud, fug de ele.
Dar atunci când văd o postare pe rețele a unor piese de acest gen - nu arunc critică la adresa cuiva, nu-l învinuiesc de incultură sau trădare națională. Nu scriu la adresa interpreților de manele că sunt nu știu cum și nu știu ce, privesc neutru și atât.
Pur și simplu accept ideea că unora chiar le place acest stil de muzică iar alții elaborează aceste produse muzicale pentru că sunt dorite și atât, nimic mai mult.
