verificare

Verificare functionare site

Unimedia a desemnat ”cei mai importanți oameni în stat”

Textul din fotografie l-am găsit într-o știre plasată pe Unimedia.

Expresia ”cei mai importanți oameni în stat” mi-a trezit nedumerire. Ce se are în vedere prin această expresie, ce semnifică ea. Pornind de la sursă, am cîteva întrebări la adresa  Unimedia portal de ştiri

1. Cine mai face parte din lista ”celor mai importanți oameni în stat” ?
2. Care sunt criteriile de selectare a ”celor mai importanți oameni în stat”, ce aptitudini trebuie să posede aceștia, care sunt elementele definitorii. Cine a fost juriul, cînd a fost concursul, cine a putut candida, detalii vă rog.
3. Cum sunt catalogați în viziunea Unimedia cetățenii RM care nu sunt în lista ”celor mai importanți oameni în stat” ?

_________

Să fie oare ???

- cei mai importanți oameni în stat

- oameni importanți în stat

- oameni neimportanți/ neînsemnați în stat și pentru stat

_________

Coform dex-ului.

IMPORTÁNT, -Ă, importanți, -te, adj. Care are însemnătate, valoare; însemnat. ♦ (Despre persoane) De vază; remarcabil, ilustru. ♦ (Ir.) Care se crede om de seamă; plin de aroganță, îngâmfat. – Din fr. important. 

RespectivNEÎNSEMNÁT adj. 1. neglijabil, neimportant. (Cantitate ~.) 2. mărunt, mic. (Cheltuieli ~.) 3. derizoriu, mărunt. (De o valoare ~.) 4. v. secundar. 5. neimportant, (livr.) anodin. (O treabă, o semnificație ~.) 6. mărunt, neimportant, (livr.) insignifiant, obscur, (fig.) prizărit. (O notă ~ în ziar.) 7. v. neimportant. 8. oarecare, (livr.) insignifiant. (Un ziar ~.) 9. modest, simplu, umil. (Un ~ funcționar de bancă.) 10. v. biet. 11. v. comun. 12. v. meschin.

Din redacție mi s-a răspuns: ” E vorba de funcțiile pe care le dețin..După președinte, cele mai importante funcții în stat sunt cele de prim-ministru și președinte al parlamentului...indiferent cine le-ar deține...devin cei mai importanți oameni în stat.” (Nu e răspuns oficial, e răspunsul pe facebook)

cîteva constatări:

Deja din secolul XVI s-a depășit abordarea aristotelică a societății organice, în care individul se subordonează cetății/statului. Accentul se pune pe individ și raporturile lui cu societatea. Astfel nu mai există oameni importanți și oameni neimportanți, există funcții de stat, oameni politici și atît.

Egalitatea

În termeni generali - identitatea în raport cu o anumită caracteristică, cu un anumit criteriu și deci se referă la înlăturarea diferențelor sau dezavantajelor unora în raport cu criteriu considerat a fi relevant.

Toți indivizii trebuie tratați la fel, cam asta e unul din factorii primordiali în abordarea egalității.

În cazul de față, e vorba de discriminare directă – tratarea unei persoane în baza oricăruia  dintre criteriile prohibitive în manieră mai puţin favorabilă decît tratarea altei persoane într-o situaţie comparabilă.

Pentru a conchide:

E cazul particular Unimedia, dar în general abordarea e una per ansamblu în societate. 

Persoanele, indivizii sunt abordați diferit în funcție de postul deținut. Astfel se face din start o discrimiminare directă prin abordare și indirectă prin felul nostru de a gîndi, de a ne poziționa în raport cu puterea politică.

În cazul de față nu aduc învinuiri, e doar o constatare a unor realități existente. 

Un lucru e cert, e mult de muncit în direcția gîndirii democratice veritabile, unde cetățeanul să fie cu adevărat principala persoană în stat iar politicianul să fie abordat prin definiție ca angajatul de facto al cetățeanului.

Fiți liberi, gîndiți critic.

Felicitări cu ocazia Halloweenului, stimați cetățeni !!!

E sărbătoare și răsună muzica :) 

Azi e 31 octombrie și toți de la mic la mare, luăm un dovleac în mînă și mergem la Halloween.

Invadat de reclame și invitații/oferte în diferite localuri care organizează astăzi Halloween-ul mă întreb ce e asta, cum se mănîncă acest Halloween, de unde pînă unde, cum arată el și cum a ajuns el pe meleagurile moldave? 

Cîți dintre cei care vor ”sărbători” azi cunosc originea și semnificația sărbătorii?

Halloween - sărbătoarea de origine celtică, preluată de unele popoare occidentale. Provine de la Sărbătoarea tuturor Sfinților. Asociată statelor unde predomină creștinismul occidental - protestant și catolic. Cel mai mult sărbătorită în Irlanda, SUA, Canada, Marea Britanie, ocazional în unele regiuni ale Australiei și Noua Zeelandă.

În 2009, Vaticanul a catalogat ziua de Halloween ca necreștină, bazată pe curent sinistru și ocultist.

Ce are în comun ziua de Halloween cu Republica Moldova?

Nimic, dar pur și simplu nimic.

Pur și simplu e:

- E o tentativă (caraghioasă cred eu) a unor tineri de a se asocia cu spațiul euroatlantic. Modelele de distracție ușor pot fi preluate, aici nu e nevoie de multă carte. Mă întreb de ce oare tinerii nu preiau modele de business euroatlantic, asta chiar ar fi o soluție veritabilă pentru a simți  cu adevărat ”aerul libertății”.

- Halloween e o posibilitate în plus pentru a atrage în mod organizat grupuri de tineri care urmează să injecteze finanțele în educație, scuzați... în distracție, adică în cluburile de noapte.

- Posibilitate pentru companiile de Work & Travel de a se promova, de a stabili relații cu potențialii clienți . Da, sunt mai mult ca sigur că aici va profita și cei de la GreenCard.md pentru a culege datele multor tineri.

- Mass media va avea subiecte de știri.

Cu alte cuvinte, toți sunt fericiți:

Părinții -  pentru că banii lor munciți cu greu peste hotare sunt utili odraslelor în procesul dificil de obținere a unei meserii, tinerii pentru că au posibilitatea să arunce niște vopsea pe ei, cluburile de noapte - $$$, companiile de Work & Travel - bază de date, relații cu potențialii clienți (din nou $$$),   GreenCard.md - liste de noi tineri înregistrați, care în cazul cînd vor fi selectați de loterie, vor fi nevoiți să arunce în zadar cam 1000 $$$ companiei respective, ei acesta e alt subiect.

Toți fericiți, peste tot e fericire.

Totuși cîteva idei se bat cap în cap, paradoxal chiar:

- Suntem un popor unde predomină religia creștin ortodoxă. Cea mai bună parte a populației se consideră credincioasă, biserica este instituția cu o credibilitatea avansată, cea mai mare printre altele - dar uite că preluăm sărbători care nici religioase nu sunt și nici prin tradiție nu ne aparțin, dar și mai mult, considerate de biserică ca fiind necreștine.

- Plîngem pe seama problemelor economice dar ne avîntăm cu mare drag în sărbători. Și dacă e sărbătoare, sărbătoare să fie, un ban se găsește. Și mai mult, nu ne ajung sărbătorile noastre, mai împrumutăm și din străinătate cîte ceva.

- Caut chiar date statistice, cîți dintre studenții din RM au un serviciu în paralel cu studiile?

Desigur nu am niciun drept să interzic ceva și n-aș face-o. De bine de rău, avem posibilitatea de a alege modelele de comportament. 

Dar iată am și eu libertatea de a-mi exprima dezacordul vis-a-vis de mediocritate și superficialitate și aici vreau să mă opresc. 

În rest, dragi tineri, vă urez distracție plăcută, mascați-vă, luați un costumaș de vampir ceva, vedeți și voi, exact cum o făceau buneii noștri, cum o făceau moldovenii din moși-strămoși. 

_____

Sper nu am ofensat pe nimeni, chiar nu am nimic împotriva oamenilor veseli. Nu sunt conservator, cred și eu în veselie și voie bună, îmi plac schimbările dar chiar nu pot înțelege ce are cu mine, cu noi acest Halloween, chiar nu pot înțelege.

- Primiți ”halloweenărătorii” ???

- Mergem cu ”halloweenatul”

- Halloween uăi, hăi, hăi !!!

- Felicitări cu ocazia Halloweenului, să aveți parte de...

The Great Gatsby - impresii după vizionarea filmului

Plăcut impresionat, recomand  vizionarea filmului.

_____

Un film care te face să gîndești și să regîndești valorile.

Un film despre visuri și obiective, scop și realizare, vis și realitate, trecut și prezent, iubire și trădare, viață și moarte, acțiune și reacțiune, bani, distracție, motivație, sex, vicii... un film despre și pentru oameni.

_____

Cel puțin eu, eu mi-am găsit răspunsul la cîteva întrebări care mă urmăreau în ultimul timp, mai exact în ultimii ani ca să fiu mai concret.

Risc să fiu prea subiectiv(oricum viața e subiectivă, e rezultatul ficțiunii noastre), dar am rămas plăcut impresionat de film, profund impresiont.

Sunt sigur că voi revedea acest film, îl voi revedea și nu o dată.

Vizionare plăcută.

Carpe diem

în contextul meditațiilor referitor la scurgerea timpului,

de fapt ”epuizarea noastră”, timpul e nelimitat în sine...

Pe zi ce trece suntem tot mai puțin și mai puțin, accentuez, nu mai ”puțini” dar mai ”puțin”.

tot mai puțin rămâne din energia cea de altă dată, din visurile și culoarea vieții: nu e atitudine pesimistă, e doar o constatare subiectivă.

Pe zi ce trece simt o altă atitudine față de timp, față de noțiunea timp și eu, relația acestor două noțiuni pe departe cu șanse egale, de fapt noțiuni invers proporționale.

Cu cât e mai mult el, timpul - cu atât devin mai puțin eu, eu-l.

Și nu e stare de stres ce am scris mai sus, nici starea de fapt nu e una stresantă, nu putem și nici nu avem dreptul să ne stresăm din cauza proceselor care nu depind de noi, care nici pe departe nu depind de noi și nu avem cum să le schimbăm sau să le influențăm cel puțin.

Și nici nu e necesar să schimbăm, e bine cum este...

Înțelepciune tuturor...

Să nu fi fost distanța atât de pronunțată între sărăcia extremă și bogăția absolută, Lenin avea să fie un un mic idealist, filosof sau poate chiar un mic terorist al Imperiului Țarist.

Să nu fi fost condiționările și presiunile exagerate asupra Germaniei interbelice, puțin probabil că Hitler avea să fie susținut de masele largi.

Cu toate că, istoria nu recunoaște metodologic întrebarea ”ce-ar fi fost de-ar fi fost?” vreau să accentuez importanța conjuncturii ca premisă pentru nașterea anumitor mișcări sociale.
În sec. XXI extremismul e mai puțin valabil, mișcările în masă fie sunt anihilate de instituțiile speciale, fie sunt din start sortite eșecului în baza presiunilor informaționale. De fapt e mai bine așa, forța naște forță - e o lecție a istoriei.

Dar în schimb apar noi forme de manifestare, noi forme de protest social, protest în masă.

Sistemul politic din RM își epuizează forțele pe zi ce trece. Eu văd doar partea bună în această situație...

Soluția e simplă:

1. Fie actuala clasă politică va implementa schimbările necesare (mă refer la clasa politică indiferent de coloratură și aparatul birocratic la nivel APC/APL).

2. Fie clasa politică va fi schimbată radical, în scopul producerii schimbărilor necesare, de persoane cu adevărat motivate de ideea ”binelui comun”.

Și da, să nu uit.

Cadourile gen Porshe, gen deplasări prin Maldive sau nu mai știu eu ce, nu sunt ”la modă” într-o societate unde majoritatea populației se trezește și se culcă cu gânduri și planificări financiare cum să ajungă de la o zi la alta.

Variantele unora, ”atmazka” gen ”eu am putut, eu am reușit, poate fiecare să reușească” - nu ”kanaiește” dragii mei și voi știți mai bine de ce...

_____

”înțelepciune tuturor”

_____
Recomand: ”Om bogat, om sărac”

Reacție la reacții

Astăzi, am fost plăcut surprins de faptul să aud interpretarea unei piese cunoscute din repertoriul Carla`s Dreams, în duet cu Inna.

A fost o mișcare gândită bine, părerea mea. În plus, Inna chiar e drăguță :) (asta pentru a nu menționa că  pagina facebook are peste 8 milioane de like-uri, canalul youtube în jur de 250 mii abonați și 240 milioane vizionări de videoclipuri).

În ceea ce ține de  Carla`s Dreams, cred eu, proiectul a fost gândit foarte bine din punct de vedere a promovării, limbajului, grupului țintă etc. Succesul acestora e evident și în creștere desigur.

Recunosc, în funcție de dispoziție, stare de spirit și anturaj - ascult muzică de diferite genuri.

Ascult jazz, ador jazzul, ascult rock - îmi ajută atunci când nici cafeaua nu-și are efectul, ascult pop - asta pentru a mă lăsa dus de valuri, ascult clasică - pentru trezirea unor gânduri filozofice, ascult chill-out - e perfectă pentru meditație și nu doar, ascult muzică diferită...

Ascult unele piese din repertoriul Carla`s Dreams (nu e gen separat în clasificare generală a muzicii, zic cu referire la context). Ascult pentru că-mi place, îmi place uneori și asta mi-o cere dorința mea muzicală, mi-o cere auzul.

Astăzi și nu doar, am observat un șir de reacții negative la adresa acestei trupe (pieselor).

Inițial, atenția nu era atât de mare nici asupra interpretului nici muzicii acestuia.

Dar, odată cu creșterea audienței, susținerii: s-a început, s-a început trezirea  ”intelectualo-filozofico- culturalo-naționalo-lingvistică” a compatrioților noștri.

Vezi că muzica acestui individ ne pătează cultura.

Vezi că el e rușinea RM și civilizației din spațiul carpato-danubiano-pontic.

Vezi că dă exemplu urât generațiilor ce ne vor urma.

Rușinea rușinii nu alta.

Eu ce vreau să zic.

Ca la unii moldoveni. De ajuns să te ridici puțin mai sus de media generală și semenii vor avea grijă să te tragă înapoi.

De ajuns să zici unor lucruri pe nume - și vei fi dușmanul Nr.1.

De ajuns să zici uneori chiar ceea ce gândește, ce simte și cum simte majoritate, dar nu are nimeni curajul să o spună - și din nou ești cotat ca fiind ”dușmanul națiunii”.

Nici logica, nici încercările de a citi și reciti argumentele acestor critici ”muzicalo-literaro-lingvistici” nu-mi permite să-i înțeleg ce doresc ei, ce vor de la interpret și de la muzica acestuia (posibil am ascultat prea des piesele Carla`s și am degradat, am uitat limba română, de asta nici nu-i înțeleg).

Tot acești ”intelectuali” gesticulează în stânga și-n dreapta cu noțiuni gen: democrație, drepturile omului, libertăți, integrare europeană....

Anume aceste valori dragii mei, permite oricui să se manifeste, să enunțe idei diferite de a altora. 

Suntem diferiți, gândim diferit, avem viziuni diferite, tocmai de asta respect părerea altora, dar impun și respectul, nu neapărat acceptarea, părerii ce-mi aparține.

Mi se creează impresia că acești critici nu au ideea unde locuiesc, nu cunosc mai mult de limita cărților citite și filmelor vizionate. Le sugerez să mai facă vizite în teritoriu, să descopere Moldova.

Creează oamenii piese, face omul cum știe el mai bine și cum consideră de cuviință, chiar ține doar de ei.

Nu limitează și nu încalcă dreptul nimănui.

Dimpotrivă, se bucură de un succes de invidiat pentru alții.

Nu vine să vă bage pe gât piesa, chiar nu pot înțelege - ce doresc acești ”intelectuali” și unde vor să ajungă.

Nu-ți place, nu asculta și caută-ți de treabă. Aceasta ar fi soluția.

Azi chiar am fost indignat de ura și nesimțirea unora de a critica de dragul criticii, de a demonstra vezi cât de corecți sunt ei și cât de rău e Carla`s Dreams și cei care-l ascultă.

Deja îmi stă în gât critica asta neconstructivă și prostească deseori, manifestări sentimentale cu singurul scop de a demonstra altcuiva că e prost și în baza acestui câștig să te simți un geniu, un inteligent, mai inteligent ca inteligența în sine.

Eu ascult piesele trupei Carla`s Dreams. Ascult când doresc și voi asculta în continuare ori de câte ori voi avea dorința. Îmi plac piesele și mi-i în cot de critica unora sau altora. Le sugerez celor care au alte preferințe muzicale, să nu asculte Carla`s și atât. 

Critica și tendința de a demonstra că autorul pieselor și cei care le ascultă sunt idioți mă irită deja.

Vă doresc să vă regăsiți fiecare în genul preferat de muzică, în cărțile preferate și de fapt faceți tot ce vă place, dar nu uitați, libertatea voastră se limitează unde începe libertatea altuia.

Apropo:

Eu urăsc manelele, dar chiar nu-mi plac și nici nu vreau să le aud, fug de ele.

Dar atunci când văd o postare pe rețele a unor piese de acest gen - nu arunc critică la adresa cuiva, nu-l învinuiesc de incultură sau trădare națională. Nu scriu la adresa interpreților de manele că sunt nu știu cum și nu știu ce, privesc neutru și atât.

Pur și simplu accept ideea că unora chiar le place acest stil de muzică iar alții elaborează aceste produse muzicale pentru că sunt dorite și atât, nimic mai mult.

Eu pur și simplu știu să respect opinia altora.

În rest, ascult Carla`s și mi-i...

De ce Natalia Barbu nu s-a calificat în finala Eurovision

Din start menționez, e părerea mea subiectivă, neștiințifică, non-obiectivă și mai puțin bazată pe experiența în muzică.

N-am experiență muzicală, n-am studii muzicale, n-am auz muzical, sunt profan în muzică și nici nu tind să o fac pe expertul în domeniu. Dar iubesc frumosul, îmi place tot ce e frumos, etic și tot ce trezește sentiment. 

Apropo, țin mult la sentiment, trăire și frumos - consider aceste valori ca fiind printre principalii piloni în viață.

Participarea Nataliei Barbu la semifinalele selecției pentru Eurovision, mi-a trezit interes. 

Mi-a trezit interes și piesa și solista.

Ieri Natalia nu a trecut în finală, cum precizează unele surse media din Republica Moldova - ”nu a reușit să convingă publicul român că merită să-l reprezinte acest an la Malmo”.

Sincer să fiu, mă așteptam la asemenea decizie, cu toate că un sentiment de colegialitate, un sentiment de mândrie pentru solista noastă îmi dădea speranță că va trece.

Ei uite că rezultatul a fost unul, cred eu, caracteristic pentru situație. Am fost puțin deranjat de acest fapt, dar, cum și în politică ”vox populi, vox Dei”.

În acest context vreau să deschid o paranteză, un alt caz relevant.

De obicei nu obișnuiesc să urmăresc tot felul de emisiuni, concursuri și show-uri televizate - muzicale, acrobatice sau romantice, le consider ca fiind pierdere de timp, epuizare ineficientă și neproductivă a timpului (zic de mine și nu e sugestie pentru alții). Dar iată, participarea Nicoletei Gavriliță la ”Vocea României”, mă motiva să urmăresc concursul respectiv. Am urmări până-n momentul excluderii Nicoletei din concurs. Și aici am fost deranjat și chiar într-un fel sau altul iritat.(nu vreau să reamintesc data excluderii Nicoletei din concurs).

Nicoleta a fost bravo și continui să-i ascult piesele, asta așa, printre altele :)

__________

Aici voi trasa linia, ziceam, nu vreau să intru în detalii în ceea ce ține de calitatea interpreților, prestație, voce etc. Sunt experți în acest domeniu, să spună ei ce au de spus.

Voi atrage atenția la alt aspect și anume impactul ”naționalismului”, percepției ”ei - noi” în asemenea cazuri.

Nu neg faptul, atât Natalia Barbu, Nicoleta Gavriliță, de ce nu Valentina Naforniță, Dan Bălan, Zdob și Zdub și probabil un șir de alți interpreți au succes la concursurile internaționale, sunt apreciați de public, își găsesc mii de fani, dar, când e vorba de alegere, între ”ai noștri și ei” (care au altă origine etnică), cel mai des (zic deseori, nu e axiomă generală, dar majoritatea cazurilor ne demonstrează enunțul), ”spiritul național”, ”naționalismul”(pozitiv, naționalismul patriotic) e bariera subiectivă care dă vot de neîncredere străinilor(zic străini din punct de vedere etnic).

Nu vreau să supăr sau să învinuiesc pe nimeni, nici juriul, nici publicul, nici chiar ”spiritul național” - fac doar o constatare bazată pe observație.

Cât de buni n-am fi ”noi”, cât de deschiși ni s-ar părea alte națiuni, e dificil și pe alocuri imposibil să convingem acest ”spirit naționalist” că ”noi”, cei străini, suntem mai buni de cât ”ei”. Și e imposibil practic.

Cunosc zeci de cazuri de succes a compatrioților noștri plecați peste hotare pentru a cuceri vârfurile ”piramidei sociale”, cunosc tineri care au reușit, care au făcut carieră de succes în diferite domenii, dar... cu mare greu cunosc moldoveni care au reușit să reprezinte un alt stat la Eurovision, să fie aleși în organele reprezentative a altor state, să fie numiți în reprezentări și concursurile internaționale din partea altor națiuni.

Din nou menționez, nu e o regulă generală fără excepții, dar e una care reiese din realitatea existentă. Cât de tare nu ne-am dori noi să visăm, să dorim anumite realizări, viața are regulile, legitățile sale.

Chiar dacă ni se zâmbește și ne par foarte prietenoși, chiar dacă societățile străine par a fi deschise, internaționale, fără bariere - oricum rămânem a fi străini pentru ”ei”. Din bunul simț, din modelul bun de comportament - mereu vom fi acceptați de societățile altor state ca fiind oaspeții bineveniți, vom fi primiți, vom fi puși la masă, vom găsi un job interesant, vom avea perspective de creștere până la momentul când vom intra în ”odaia liderismului”, până la momentul când acțiunile noastre vor avea tendința să demonstrăm că suntem câtuși de puțin mai buni ca ”ei”. Și atunci fiți siguri, indiferent de modul în care vom fin negați, diplomatic sau direct, dar sigur vom fi scoși de pe ”scena primului plan”.

Din nou, regret faptul că Natalia Barbu nu a trecut în finala Eurovision România, nu pot să mă expun vis-a-vis de prestația muzicală a interpretei, nu am dreptul. Dar,  în calitatea mea de spectator/public de fapt e cea mai importantă, mi-a trezit emoții piesa, mi-a plăcut și chiar regret că nu a trecut în finală. Probabil și eu sunt dominat în cazul de față de ”sentimentul naționalist” ceea ce mă face din nou să cred, că ideea expusă mai sus are câtuși de puțin adevăr în ea.

Printre altele, nici eu nu știu în ce măsură aș fi în stare să-mi dau votul ca o persoană din alt stat să reprezinte Republica Moldova la Eurovision, sau cu atât mai mult, să dau votul politic pentru o persoană din alt stat, cât de bun n-ar fi el/ea. Sunt cetățean liber și am dreptul să aleg și alte națiuni sunt libere și au dreptul la libera alegere, asta e tot.

Voi reveni la acest subiect, voi reveni la subiectul Cristinei Iovu, voi reveni la percepția compatrioților noștri migrați peste hotare.

P.S.

În discuția cu un prieten bun, de la care am multe de învățat mi-a zis o frază: ”oamenii de succes - reușesc și pe Lună să realizeze ceva frumos și interesant, or, în cazul lor, conjunctura, mediul, societatea nu sunt factori determinanți. Omul de succes nu găsește scuză în faptul că Republica Moldova o duce greu și nu poate realiza ceva, omul de succes nu caută țara istoriilor frumoase pentru a fi împlinit, el realizează, el creează, el se simte împlinit oriunde și oricând. ”

În ultimă instanță, fericirea e un factor subiectiv, e o percepție care nu ține de loc, de stat, de societate, e suma realizărilor mici făcute zilnic. Fericirea realizărilor nu e un termen de obiectiv mediu sau de lungă durată, e de moment, e zilnic, e ceea ce suntem noi de fapt și cum percepem interacțiunea noastră cu mediul. Fericirea e în noi, oriunde ne-am afla...

Unele gânduri referitor la onoare

Zilele astea tot mai des am gândit/meditat asupra noțiunii de ”onoare”.

Onoarea unora sau altora.

Și nu mă refer neapărat la politică, nici pe departe.

Gândesc la onoarea acestor structuri, ființe, sisteme numite ”oameni”.

Nu am dreptul să judec, fiecare dintre noi decide cum și ce vrea să fie, decide asupra modelului de comportament - suntem până la urmă ființe libere și mă bucură acest fapt.

Este o altă latură a problemei, atunci când facem trimitere la libertatea noastră, sau cum aud des ”la democrație” uităm, sau ne facem a uita de aspectul social, de faptul că omul e și o ființă socială, care interacționează cu semenii săi. 

Uite aici, lipsa acută a unor valori, a unor modele de comportament social se face simțită și pe alocuri e chiar dăunătoare celor din jur. 

Modelele unui comportament vicios, amoral și pe alocuri stupid sunt cu ușurință preluate drept ”axiome a succesului” și implementate de mulți dintre noi. Am văzut deja prea multe persoane care și-au abandonat cu ușurință valorile, care în lipsa ”busolei integrității”, trec prin viață în căutarea a ”nu știu ce și nu știu unde”...

Încetul cu încetul noțiunile gen: onoare, corectitudine, demnitate, integritate morală, principialitate, verticalitate - devin istorie, devin parte unei societăți demodate, devin anacronice.

Mercantilismul, egoismul, oportunismul le-au luat locul. 

Pornește, cred eu, de la problemele social-economice, dar nu e o scuză, nici pe departe nu e o scuză.

Nu vreau mult să filosofez, las la discreția fiecăruia să-și revizuie sistemul axiologic, integritatea și modelul de comportament.

Să-și măsoare onoarea...

Guvernarea telefonică

Foto: Unimedia

 Câteva concluzii referitor la retorica d-lui Vadim Pistrinciuc.

Partea bună a briefingului:

Vadim Pistrinciuc e un vorbitor bun, mi-a plăcut din acest punct de vedere, succint, tehnici de retorică, nu a fost doar lectură de pe foaie, prezentarea, ca formă, a fost de nota 10.

Partea mai puțin bună:

Conținutul briefingului din start este unul greșit și manipulator. 

Era cazul ca Vlad Filat să iasă cu explicații la aceste interceptări, alături de ministrul Recean și cu 2 foi în mână pe care-și prezintă demisia (asta ţine de bunul-simţ şi atitudinea faţă de cetăţeni). Or, faptul că Filat eschivează să iasă în fața presei și mai mult confirmă faptul că toate învinuirile aduse la adresa acestuia sunt adevărate.

Trimiterea la legislația RM și Drepturile Omului este inadecvată în cazul de față. Or, interceptările telefonice scot în evidență abateri și mai grave de la legislația RM, fac trimitere la acte de corupție la nivel înalt, la depășirea atribuțiilor de serviciu a înalților funcționari de stat, iar dl Pistrinciuc îmi povestește de Declarația Universală a Drepturilor Omului. Să organizezi raiduri pe la agenții economici - legal, să trimiți FISC-ul cu presiuni la agenții care nu se conformează PLDM-ului - legal, să scoți din funcție persoane fără temei juridic, doar în baza aparteneței de partid - legal, să ai averi nedeclarate de milioane - legal, să prostești o țară întreagă - legal... dar iată să faci publice interceptările acestor ilegalități, vezi domnule că încalci dreptul prim-ministrului la viața privată.

Și mai mult, ce fel de viață privată e discuția telefonică cu șeful FISC-ului, eu n-am auzit nimic referitor la detalii intime sau ceva de genul, or PLDM-ul consideră instituțiile statului ca parte a familiei, ”cosa nostra”, unde este Șăful și restul ”copiilor” ascultători. Chiar logica nu-mi permite să înțeleg, ce fel de privat aici, când prim-ministrul, șeful fracțiunii PLDM, ministrul de Interne dă indicații șefului FISC cu referire la anumite aspecte de comportament ilegal. Sau discuțiile de partid, schimbările ilegale de directori, de angajați, rezervarea funcțiilor, ”înverzirea” țării din punct de vedere politic, demiterea unor sau altor persoane. În asemenea cazuri, trebuie să ai mare tupeu să ieși în presă și să faci trimitere la Legislația RM și DUDO.

Lovitură la securitatea RM, care securitate d-le, din interceptările telefonice se vede clar cine de fapt e pericolul la adresa securității RM, cine face presiuni în baza funcţiei deţinute și acțiuni ilegale. Corupția, iată adevăratul risc, adevărata provocare la adresa securității statului, cu atât mai mult corupția la nivel înalt care generează restul problemelor de ordin social-economic.

CNA sau altcineva, chiar puțin mă interesează cine a făcut aceste interceptări, e bine că ele au ieșit la suprafață și permite cetățenilor să audă vocea adevărată a premierului, să vadă fața lui reală.  Adică, faptul că Filat își depășește atribuțiile nu e nimic grav, dacă nu se afla de aceste convorbiri - totul era să fie bine, iată dacă au apărut în presă - vezi că se înacalcă vehement legislația RM.

Și mai mult, niciun fel de trafic de influență nu există - dar cum altfel pot fi interpretate indicațiile premierului, ministrului de interne, președintelui fracțiunii ?

Vezi că vocea ar fi a prim-ministrului dar din nou Pistrinciuc o face pe deșteptul și că nu ar fi posibil de demonstrat. Aici chiar m-a iritat rău de tot. Ne are de idioți domnilor, sau cum? Special pentru asemenea cazuri este expertiza criminalistică a vocii, cu ajutorul căreia ușor și sigur poate fi identificată cui îi aparține vocea. 

Vocile aparțin evident ministrului Recean, prim-ministrului dar dacă nu sunt legale - iată că lor le este până-n pix și n-au treabă cu legea.

Și încă ceva, poate interceptarea e ilegală, dar nu și nelegitimă, aici chiar legitimitatea e în prim-plan. Cetățenii RM au dreptul să cunoască fața reală a celor care ne guvernează, care ne promit marea și sare și în ultimă instanță, prin alianța cu PCRM-ul își satisface doar interesul economic.

De ce oare vicepreşedintele PLDM nu s-a referit nimic la conţinutul interceptărilor telefonice, cum explică PLDM-ul, premierul şi restul demnitarilor "guvernarea telefonică".

Și până la urmă, puțin mă interesează cum au fost făcute, de cine au fost făcute, important e ca adevărul să fie cunosct, cetățenii să cunoască sursa corupției și stagnării RM, de ce sunt presaţi anumiţi agenţi economici, iar alţii favorizaţi, de ce fug investitorii din ţară, de ce o ducem atât de rău etc.

Sunt convins că premierul nu va răspunde în faţa legii, dar iată că judecătorul în cazul de faţă sunt cetăţenii şi votul acestora, ei vor lua decizia finală la următorul scrutin electoral.

În concluzie: stimaţi cetăţeni, stimaţi colaboratori a instituţiilor de forţă, vă rog frumos şi insistent, nu vă băgaţi în viaţa privată a premierului, PLDM-ului, Guvernului, FISC-ului, etc. Lăsaţi oamenii să-şi facă banul, să "înverzească" ţara, să numească oamenii lor în funcţii. Nu e frumos să te bagi în viaţa privată a instituţiilor de stat, ele sunt privatizate  deja, sunt parte a marii familii, sunt în proprietatea Şăfului.

Al vostru, Şăfu...