Falsitate si formalism

Traim intr-o lume plina de formalism, falsitate, minciuna, prostie si ipocrizie...

Ma irita prostia, in special prostia tupeista care-si face publicitate la tot pasul.
Ma irita oamenii care nu tin la valori, care nu au valori, care traiesc o viata de dragul unor activitati minuscule si neimportante in esenta.
Ma ingrozeste uneori rautatea si salbaticia unora, comportament care da dovada de neomenie.

Incerc sa vad doar partea pozitiva in oameni, sa pot invata ceva de la ei si desigur sa fiu in interactiune pozitiva.
Dar gasesti unele persoane pustii, pustii in suflet intrucat nu poti descoperi nici cea mai mica parte a acelui pozitiv omenesc cautat.
Mereu am fost de parerea, ”oamenii trebuie priviti ca scop si nu ca mijloc”, dar desori te pomenesti in situatia sa fii tu abordat ca acelas mijloc, sau insasi faptul, sa fii folosit si ... aruncat.

Ma opresc totusi putin la formalismul de care pomeneam anterior, acel formalism si falsitate care ma ”scoate de pe fix”, care-mi provoca deja stres si dezgust.
Am impresia ca suntem la o piesa de teatru unde oamenii joaca fix dupa un scenariu scris de un ”autor inadecvat”, unde ficarea abordeaza ”legea junglei” si interpreteaza libertatea in felul cum ii este comod sau de fapt cum ii permite inteligenta sa constientizeze aceasta valoare esentiala a democratiei.
Ma intalnesc des cu persoane care par a fi blandetea, bunatatea si calmitatea intruchipata dar de fapt sub aceasta masca se ascunde ferocitatea, stresul si aiureala.
E o masca atribuita pentru a crea impresii, o incercare formala de a ascunde adevarata persoana care sta in spate, care iese la suprafata doar in momentele cand ii permite conjunctura. Pentru astfel de persoane e cu mult mai usor sa joace teatru, sa fie inchistate, decat sa-si schimbe propria personalitate.
Persoane slabe de fapt.

Comportamentul ”prea pozitiv”, pentru a lasa impresii bune, creaza un dezechilbru cu EU-ul propriu care explodeaza la un moment dat, da de stire ca sistemul nu functioneaza corect.

Nu cred si nu voi crede in faptul ca oamenii nu se pot schimba, ca nu-si pot schimba comportamentul spre bine, spre corectitudine si adevar.
Dorinta, forta de convingere si caracter, asta da, aceste elemente pot lipsi, astfel persoanele se arunca intr-un spatiu dominat de  negura rutinei si formalismului.

Persoanele false cauta sa creeze doar impresii, sunt deranjate de atitudinea celorlalti fata de ei, ”ce va zice cutare x sau y despre mine, ce parere am lasat, cum oare ma vorbeste lumea?”
Sunt persoane exagerat de legate de aspectul fizic, de felul cum arata si desigur mai este si doza de narcisim care isi face aparatia destul de des.

Pot continua aici, pot scrie multe despre falsitatea care ne inconjoara, de faptul ca oamenii nu sunt reali, da nu sunt reali, sunt doar imagini create in baza unui film, unei carti citite sau pur si simplu imaginea unui ”superom” sau ”superfemeie” care incearca sa lase cu ”gurile cascate” pe toti.

Ei si?
S-a creat impresia, mai ”vorbeste gura lumii” de bine sau mai putin bine, dar persoana ramane aceeasi, cu dublu comportament, cu stresul ca ceva nu merge bine, disconfortul cu noua masca aleasa (gandidu-se ca arata mai bine in noua ipostaza, poate mai serioasa e persoana, sau poate e mai matura nu pot sa stiu).

Sunt obosit de aceste comportamente, vreau o lume mai buna, vreau o lume mai simpla si mai adevarata, vreau oameni vii si reali  in jurul meu, vreau personalititi adevarate care apreciaza viata in valoarea sa frumoasa si interactioneaza  cu mediul social din perspectiva atitudinii pozitive fata de semeni.
Si iarasi, reiterez speranta mea, speranta mea intr-o lume mai buna, mai binevoitoare, mai amabila, mai corecta, care are tendinta spre bine, spre frumos si adevar...

Cautati valoarea in voi, cautati personalitatea reala care o ascundeti in umbra formalismului, cautati adevarul, viata e prea scurta pentru a fi traita gresit.

P.S.
Totusi cred ca omul este bun de la natura...